-" Nimic."
Cu totii am avut aceasta conversatie seaca. Cand nu avem chef de povesti sau cand chiar stam pur si simplu, cu totii zicem ca facem "nimic". Dar oare chiar poti sa nu faci nimic? Poate stai intins pe canapea si te uiti la pereti. Da, nu faci nimic. Dar
totusi, cand te uiti la peretii aia nu te gandesti la nimic? E foarte
interesant cat de departe poate calatori gandul uman. Daca stai sa te
gandesti la asta, obosesti. Pornesti de la ce trebuie sa faci ziua
urmatoare si ajungi la a-ti inchipui paradisul sau la a-ti inchipui
anumite situatii. Ideea e ca atunci cand vine vorba de a te gandi, nici
nu poti tine pasul cu tine insuti. Dar acum vine partea care ma pune pe
mine in dificultate: Cum reusesti sa nu te gandesti la absolut nimic? Sa
stai o clipa si sa nu-ti treaca nimic prin cap. Sa fie in mintea ta ca
in Vestul Salbatic, nici macar un mototol de praf sa nu fie purtat de
vant pe acolo. Cum poti face abstractie de lumea ce te inconjoara si sa
ramai un moment in transa? Cred ca involuntar, am avut acele momente.
Dar apoi, nu sunt chiar asa de sigura. E atunci cand privirea iti e
impaienjenita. Asa cum spunem noi, " ne uitam in gol". Si pentru un
moment, nu auzi nimic din zgomotele ce te inconjoara. Dar nu stiu daca
intr-adevar este gol in mintea mea, sau pur si simplu nu imi mai aduc
aminte la ce ma gandeam. Ideea e ca inca nu am reusit intentionat
aceasta performanta. Ma gandesc la cum sa nu ma gandesc la nimic. Suna
aiurea, nu-i asa?